DESPRE TONI TECUCEANU

M-am nascut pe 13 Ianuaire 1972 in orasul meu natal, Bucuresti. Cand eram mic ma jucam in parc la leagane sau “dincolo-n parc” la cinema. In parc la leagane, care era in fata casei, ne dadeam in leagane cand eram mai mic iar cand am crescut mai mari jucam fotbal intre salcamii din parc. In leagane ne dadeam cu Mirela si cu Catalin. Mirela statea pe ulicioara, la 28A si Catalin statea la 28C. La 28B statea Cucoana sau Unguroaica cum ii mai zicea Mamaie. Cucoana sedea cu Victorel, barba-su care facea urat cand bea. El era zugrav. Cand am crescut mai mari, mai stateam cu Mirela si Catalin pe cauciucuri la Mirela, ca pusese ta-su, Moldoveanu, niste cauciucuri la gradinita din fata, le ingropase in pamant jumate si facuse gardulet si se statea foarte bine pe ele. Tot cand eram mai mici, m-am jucat cu Mirela de-a mama si de-a tata dincolo-n parc ca erau boschetii mai misto si nu ne vedea nimeni! Cand am venit acasa am fost tampit sa povestesc si n-a fost bine. Prin clasa a patra iar ne-am jucat, la ea in casa si ma simteam chiar mai bine ca atunci cand eram “dincolo-n parc”. Pe urma, s-a schimbat treaba – cand am crescut, intr-a cincea, m-am dus sa-mi iau oracolu de la Mirela cand era singura acasa si i-am propus sa ne mai jucam de-a mama si de-a tata si ea s-a speriat si i-a batut lu ta-su mare in perete cu un umeras de haine: “Tataieee!”. Apoi m-a oprit, ma-sa, tanti Tanta si mi-a zis ca e rusine ce i-am zis eu lu Mirela si sa nu-i mai zic ca ma spune lu Coana Florica, bunica-mea, mamaie adica si lu “taica-tu”.

Fotbal jucam cu Razvan, cu Catalin, cu Sandulescu, cu frati-su lu Sandulescu si cu Duta, care cica a murit in accident cand s-a facut mare, si cu cine se mai nimerea. Cand jucam Obligatea iesea mereu pe fereastra de la baie Tapu, ginerele lu Trifu, care era architect si care si-a pastrat casa nedemolata. Gineri-su, scenograf la Nottara, parca, de prost ce era, a scris cu mov dar cu litere caligrafice pe zid: “Va rugam nu mai loviti peretele cu mingia!”. Binenteles ca ne ruga degeaba si ca pana la urma il exasperam si ne alerga mereu. Pana cand, taica-miu si-a bagat ceva in ma-sa! Si cred ca, si Adi, ta-su lu Razvan, Dumnezeu sa-l ierte (pe Adi)!
Scoala am facut-o pe Nabucului, la Liceul de Stiinte ale Naturii nr.1 apoi transformat in Industrial 35. Am fost in clasa cu George, cu Chitu, cu Ceampou, cu Calugaru, cu Mirela binenteles, cu Carmen, si, ma rog, cu o gramada, n-am timp acu’. Tot aici si liceul, e poveste lunga, dureaza 12 ani cu totul, o sa scriu un roman!...
Dupa liceu, desi io vroiam la filologie – si nu-mi dau seama de ce a trebuit sa fiu tampit sa ma iau dupa matusi-mea sa dau la chimie – daca n-am luat la chimie m-am angajat la Casa de Copii nr 10, in spatele Liceului, pe Baltagului (unde era caminul fusese santierul unde ne jucam noi cu tevi si cornet si mai fumam).
Am plecat in armata la Roman, m-a adus in Bucuresti dupa perioada de instructie, apoi la scoala de soferi la Constanta de unde am stat vreo luna jumate acasa (din vreo 370-380 zile de armata, 155 le-am stat acasa, aveam AMR-ul pe valiza, care nu mai stiu ce-am facut cu ea).

Dupa liberare sergent angajat la Poligoane, pe Ghencea, apoi la Autobaza, de acolo 6 luni misiune de mentinere a pacii in Angola (11 iunie-30 nov 1996) care e o poveste tare misto, nu acum.
Din iulie 1998 “Show Biz Talent Agency” in PRO TV, 2000-2004 facultate de actorie, inceput filmari, colaborari, din 2002 Radio Romania Actualitati reporter, din fev 2006 Cronica Carcotasilor, iarasi o poveste foarte frumoasa in curand!

TONI TECUCEANU